- Comform studiului anual al organizației „Freedom House” în R. Moldova presa nu este liberă, nimic nou, studiul ne clasează pe locul 144 din 195 de tări participante la sondaj. Ce înseamnă pentru un jurnalist cifra 144?
- Cifra ca și toate cifrele contează mai puțin, lumea nu reține cifrele, deși desigur este una foarte grăitoare fără doar și poate, fiindcă dacă era unu, doi, cinci era altceva, dar trebuie să ne amintim că până în 2000 Moldova se situa pe poziții mai jos de 100, nu-mi aduc exact aminte dar undeva eram în zona 80 – 87, dar nu eram departe de România, iată că România a avansat și acum face parte din categoria țărilor cu presă liberă, noi din categoria țărilor cu presă neliberă, pentru că așa catalogează „Freedom House” țările după indicile libertății presei, în 3 grupuri: presă liberă, presă parțial liberă și presă neliberă. Noi am ajuns, dincolo de cifrele astea care cum am mai menționat sunt grăitoare, am ajuns în această ultimă categoria, alături de dictaturi presum Zimbawbe, Cuba, Coreea de Nord etc. Singura consolare e că majoritatea țărilor din spațiul ex-sovietic sunt într-o situație și mai proastă (zâmbește), cu excepția, desigur, a statelor baltice, Georgiei și Ucrainei care sunt mai avansate decât noi. Statele baltice sunt chiar considerate teritorii cu o presă mai liberă decât în unele democrații cu renume avnsate, în special Estonia și Letonia. Noi suntem desigur într-o siruație mai bună decât Uzbekistanul sau Turkmenistanul, care sunt cam pe ultimile locuri, dar nici nu ne putem compara cu niște regimuri despotice de tip medieval. Noi suntem totuși la frontiera Uniunii Europene și NATO! O altă consolare e că devansăm puțin Federația Rusă, care a ajuns iată și ea în categoria țărilor cu presă neliberă, pentru că sub Elțin era și ea ca și noi în categoria țărilor de mijloc. Vorbind sub aspect practic asta înseamnă că au de pierdut și ziariștii desigur pentru că libertatea lor de exprimare sau spațiul de manevră pentru a-și face datoria s-a îngustat, liberatea de exprimare este redusă indiferent de unde este angajat acest jurnalist – în presa privată, independentă sau într-o presă de partid, cu atât mai mult în cea de stat și asta-i o problemă apropo. Dar are de pierdut nu doar ziaristul, care nu mai are accesul la informare, nu are posibilitatea de a se exprima liber, uneori nu are posibilitatea să-și exerseze meseria pur și simplu! Numărul mijloacelor media care pot să se exprime liber este în scădere! Drept exemplu pot să vă spun că unul din înalții demnitari de stat care a fost destul de influent în această țară în ultimii ani acum când sa pomenit în opoziție a constat că nu găsește tribună de dezbatere, mai rău chiar nu poate cumpăra timp la mijloacele media care organizează dezbateri, ele fiind puține – „Vocea Basarabiei” , „PRO – TV” , chiar nu poate cumpăra nici publicitate electorală!
- Dacă tot vorbim de demnitari de stat și oameni politici, în acest context de idei europarlamentarul român Maria Petre a declarat că situaţia presei moldoveneşti este mai proastă decât era în timpul comunismului în România: “Am ascultat la radio ceva mult mai fals decât ascultam la posturile naţionale în România de dinainte de 1989 şi mi-a fost foarte clar. Într-un buletin de ştiri de 30 de minute s-a vorbit doar despre «faptele măreţe» ale Guvernului. Lipsa de libertate în zona mass-media de toate tipurile din Moldova e un proces profund nedemocratic şi periculos”, ati putea comenta aceasta declaratie?
- Exact ceea ce am spus eu mai înainte! În acest context aș vrea să subliniez faptul că presa de stat este un factor nociv care de fapt bulversează regimul de presă din R. Moldova. Care este situația? În condițiile în care segmentul de presă de stat, sau cea afiliată puterii politice – cum ar fi canalul NIT – în această situație când există un segment atât de mare a presei de stat este afectată concurența și este îngustat spațiul de manevră a presei independente, ea nu poate să se miște în voie, în condiții firești, naturale, normale, pentru că undeva este ca în fotbal. Îți dai seama începe un turneu dintre care cinci, șase echipe sunt blatiste – sunt trase de păr ca să adune puncte indiferent cum ar juca și se recurge și la alte tertipuri – li se acordă victorie la masa verde etc, evident că celelalte echipe fiind supuse acestei situații fie ele atât de bune ca și „Real Madrid” nu vor câștiga niciodată. Aceasta este situația și cu presa liberă! În condițiile în care există acest segment de presă de stat, piața publicitară se reduce enorm pentru presa privată, ea pur și simplu nu poate supraviețui economic, ca să nu mai vorbim de lucruri ce țin de exersarea meseriei, de liberatea de exprimare, de accesul la informație – toate vin de aici. Chiar și unele instituții mass-mesia de top nu sunt acreditate la președenție, de exemplu „Timpul”, „Jurnal de Chișinău”, „Ziarul de Gardă”, „Vocea Basarabiei”, „Pro – Tv”-ul are probleme.
- Care este motivul pentru care aceste publicații nu sunt acreditate?
- Din nici un considerent obiectiv și logic. Nu sunt pur și simplu acreditați, nu sunt invitați jurnaliștii acelor publicații. Eu, de exemplu, fiind redactor-șef la „Flux” , „Flux”-ul pe vremea ceea când era independent nu era acreditat, acum sigur ca este acreditat, ca într-o zi să aflu că președinteșe Voronin organizează o conferință de presă pe tema arsenalului din Transnistria, uimitor aflu că am fost invitat și eu, dar nu m-am bucurat de loc când am ajuns acolo căci presa practic nu a avut acces, au fost invitați doar câțiva jurnaliști, majoritatea fiind din tagma celor afiliați puterii, eu habar nu am cum am ajuns acolo, probabil ca să creez o impresie am fost invitați vreo doi jurnaliști neafiliați puterii și atât! Deci nu au fost invitați reporterii – cei care de facto trebuiau să oglindească evenimentul, au fost invitați directorii, redactorii șefi, care sigur că au scris și ei, în fond orice putere politică trebuie să trateze întrega societate pe picior de egalitate, dar mai ales presa! Presa trebuie să facă viceversa același lucru. Presa trebuie să critice guvernarea, dar nu pentru că este guvernare, ci pentru că una din funcțiile de bază ale presei este supravegherea evenimentelor, în special al evenimentelor din vârful piramidei politice. Aceasta este una din funcțiile de bază ale presei, pentru că presa reprezintă cititorul, consumatorul de informație, are reprezentanță publică, cum zic americanii, și este datoare să informeze cetățeanul cum își exercită funcțiile cei care au fost aleși. De aceea orice greșeală, orice abuz e normal să fie taxat. Dar iată că presa de stat, fiind de stat pur și simplu nu face față acestei funcții!
- Vicepreședintele parlamentului tot el și liderul PPCD-ului a făcut atacuri foarte dure asupra corespondentei Pro-TV Tatiana Țurcanu folosind afirmații de genul „duduie șterge-ți mucii” și „în curând n-o să mai ai unde să te prostituiezi”. Acesta este un atac nu doar la adresa Pro-TV ci și la adresa ăntregii prese independente din R.Moldova. Alarma a fost trasă! Cum încearcă presa independentă să se protejeze de astfel de atacuri?
- Presa independentă în genere poate să se protejeze de toate atacurile și de acest gen și de alt gen doar pe două căi: prima – pe cale judecătorească, și doi – informând corect publicul despre tot ce se întâmplă, inclusiv și despre aceste situații. Iar cazul ăsta nu este unul ieșit din comun, fiindcă de multe ori același tratament îl are presa și din partea președintelui. Dacă derulăm înapoi firul evenimentului ne putem aduce aminte destule episoade când președintele Voronin a atacat cu o brutalitate mitocănească presa, ultima dată, dacă îmi amintesc eu bine, făcând acest lucru într-o emisiune de la NIT. Dar și cu alte ocazii – la conferințe de presă, cu ocazia mai multor ieșiri publice. Este de-a dreptul inadmsibil faptul că și un pretins lider al opoziției, care de fapt acum nu este în opoziție, deși pretinde, iată că el face același lucru! Nu este nimic nou aici, Iu.Roșca întotdeauna a avut o atidudine de dispreț față de jurnaliști, față de presă, deși e jurnalist cu diplomă, absolvent al facultății noastre, lucru care, iar dacă derulăm firul filmului înapoi putem găsi în paginile mass-media mai multe atacuri de genul acesta. Faptul că el se războiește cu jurnaliștii de fiecare dată când este criticat, în loc să polimizeze cu opoziția, este un lucru execrabil pentru un om politic, nemaivorbind de ieșiri de genul acesta – ieșiri badărănești. Bush dacă ar sta și ar răspunde fiecărui jurnalist care îl critică, el ar trebui să-și dea demisia și să se ocupe doar cu asta, fiindcă și el și alți președinți sunt criticați zilnic, uneori pe nedrept e adevărat, dar sunt criticați și denigrați chiar, din zi și până în noapte și la TV și la radio. Dacă un politician s-ar ocupa cu astă s-ar prăbuși în genere sistemul de valori democratice în lume. Acest lucru ne demonstrează că acest politician deși se pretinde de formație nouă este burdușit de niște clișee, șabloane KGB-ist sovietice.
- În curînd R.Moldova va intra în plină campanie electorală. Părerea d-stră, cum se va comporta presa in această campanie, mai ales că se anunță a fi una destul de încordată?
- Mă tem că pe undeva va fi o campanie murdară, nu doar una încordată. Presa se va produce în această campani pe măsura calității ei, pentru că cel puțin jumătate din presă este afiliată statului, deci va pune toate tunurile pe opoziție și ceea cei mai grav pe colegii lor de breaslă, deși nu știu dacă ne putem numi colegi de breaslă cei din presa de stat și cei din presa independentă pentru că presa de stat de facto nu este presă ci este o unealtă de propagandă pentru simplu motiv că nu-și îndeplinește funcția de bază – de mediatizare a tuturor evenimetelor politice, în special al actului guvernării. Pentru asta ei sunt plătiți, urmăriți astfel de ziare, mai ales „Moldova Suverană”, care este de fapt oficios al Guvernului. Acest ziar nu luptă niciodată cu ideile cu pozițiile partidului de guvernământ. El nu face altceva decât să toarne zoi în capul altor ziariști pur și simplu pentru faptul că aceștia au altă părerer decât cea a acestor autori. Tocmai de aceasta zic că va fi o campanie foarte murdară, o campanie românofobă, pentru că așa am înțeles nu doar din ultimile accidente politice dar și cele din trecut demonstrează că partidul comuniștilor după opt ani de guvernare nu mai poate promite nimic, pentru că ar fi ridicol ca după opt ani de guvernare să mai promiți încă ceva și să te lauzi cu ceva în situația în care țara de pe penultimul loc al sărăciei în 2001 a ajuns sub guvernarea lor pe ultimul loc, țara care era printre țările cele mai corupte, azi este cea mai coruptă, s-a accentuat săracia etc. Este greu să promiți ceva, să vii cu un proiect pozitiv. De aceea se va merge pe nihilism, pe negativism, guvernarea va căuta să denigreze opoziția și adversarii politici, dar pentru asta are nevoie de un inamic public foarte bine conturat și altul nu poate fi decât cei pe care ei l-au găsit – România ca stat și toată clasa politică care este suspectată de simpatii pentru România. Deci, repet, va fi o campani murdară, cu multe lovituri sub centură. Presa independentă nu cred că ar trebui să intre în acest carusel, deși nu poate să nu vină cu replici de rigoare, dar nu trebuie să intre în totalitate în acest joc murdar, deorece în această încăierare alegătorul poate rămâne în această situație fară informații corecte despre situația reală din țară, despre actul guvernării, despre programele, proiectele politice pe care le propune opoziția, partidele politice din opoziție etc.
- Dacă tot am început discuția cu clasamentul „Freedom House”, cu el să și-o încheem. Potrivit studiului cea mai bună situație la capitolul libertatea presei o au țările Islanda și Finlanda, ambele clasându-se pe locul I. Ce ar trebui să facă jurnaliștii din R. Moldova pentru a tinde spre vârful pitamidei?
- Jurnaliștii profesioniști din R. Moldova nu au o problemă din acest punct de vedere, din contra am totala convingere că în condiții politice normale ei ar putea să-și exercite profesia în mod normal, mulți dintre ei s-ar ridica la nivelul celor din Islanda sau Finlanda. Că să dăm exemple mai aproape de noi, a celor din țările Baltice, a altor state. Dar în condițiile în care nu pot să-și facă normal datoria ziariștii sunt foarte vulnerabili în toată lumea. Ei sunt ori trecuți pe necarosabil, ori obligați să tacă, ori sunt eliminați. În Federația Rusă în fiece an sunt omorâți doi, trei jurnaliști de investigație. Practic toate numele celebre din jurnalistica rusă sau retras din presă sau alții au devenit comformiști și continuă să funcționeze, de exemplu la primul canal sau la NTV, unii au rămas, sau alții sau retras ca Parfentiev, sau s-au retas în altă țară. E bine să se știe că foarte mulți ziariști buni au ajuns la Kiev și eu emisiuni, au talk-show-uri etc. Jurnaliștii din acest punct de vedere sunt foarte vulnerabili, și nu este problema lor că R. Moldova a ajuns în această situație. Eu am fost în China și cunosc ziariști foarte buni cu vederi democratice în această țară, dar puțini dintre ei au posibilitatea să-și facă meseria. Deci, libertatea de exprimare și capacitatea jurnalistului de a-și face meseria depinde întru tot de regimul de presă. Doar într-un regim de presă liberal este posibil așa ceva, și R.Moldova din păcate nu mai face parte din acest regim de presă. De aici și toate problemele cu care se confruntă presa noastră. Și ca să încei și eu, să dau un exemplu – partizanatul exesiv al presei independente în această situație este pe undeva justificat, pentru că după cum scrie profesorul Peter Gros – el care fiind în totalitate contra oricărui partizanat politic, spune că în Europa de Est, în fostele tări comuniste partizanatul este pâna la un anumit punct justificat, pentru că dacă n-ar face ea partizanat atunci s-ar rupe ecilibrul politic pentru că există presă de stat care denigrează, care spune minciuni despre opoziție și atunci opoziția rămâne dezgolită. În această situație presa independentă se vede chiar nevoită să facă partizanat, dar avantajul ei este că atunci când situația se normalizează, chiar de a făcut partizanat pentru niște partide, pentru niște oameni politici, când aceste partide vor ajunge la guvernare, presa independentă va fi ceea ce este – va fi critică față de aceeași politicieni cărora poate le-au oferit tribună pentru a se exprima. Aceasta este presa adevărată – ea va rămâne pe poziții oneste indiferent de scimbarea vectorului politic, indiferent de cine vine la guvernare. Este greu de crezut că „Timpul” sau „Jurnal de Chișinău” dacă vine la putere d-l Urechean de exemplu, o s-ai cânte în strună! Chiar și azi opoziția este criticată, deși mulți acuză presa independentă că este sau a lui Filat sau a lui Chirtoacă sau a altcuiva, dar este criticată pentru greșelile tactice pe care le comite. Aceste lucru trebuie să-l spunem că mai întâi atât presa cât și societatea civilă trebuie se depunem un efort atât timp cât mai putem schimba pe cale legală regimul politic pentru ca în țară să avem un regim de presă liberă!
- Vă mulțumesc pentru interviul acordat.
Dragoș CONDREA.
Scrie un comentariu
Niciun comentariu până acum.
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
