Oficial statul Republica Moldova are o istorie destul de recentă, dar în aceast scurt timp țara noastra s-a confruntat și încă continuie să se confrunte cu multe probleme ce trebuiau să fie soluționate încă la începutul anilor ´90. Între multele probleme cu spini mari una din ele rămâne a fi problema mass-media! Am moștenit foarte multe lucruri din perioada sovietică, există o mentalitate care este practic imposibil de distrus, nu avem o tradiție atât de puternică în domeniu, comparativ cu alte state, practici care miroase de la o poștă a totalitarism și care s-au îndesit în ultima perioadă au dus la o situație care nu mai are precedent: în Republica Moldova nu există un spațiu informațional național viabil, spațiul național este pur și simplu invadat de mass-media străină (mă refer în special la media din Federația Rusă), multe posturi autohtone de radio și TV sunt închise, cenzura, autocenzura, hărțuirea jurnaliștilor, lipsa unor posturi veritabil publice de radio și TV și aș putea continua la nesfârșit dar să vă spun altceva.
Mass-media este un component extrem de vital într-o societate care se vrea a fi democrată! Cu ajutorul și prin influența media s-ar putea obține rezultate într-un timp mai scurt decât prin metodele clasic administrative. Există numeroase dovezi din practica internațională că presa poate fi un catalizator extrem de puternic pentru societate și că de facto ea poate fi acel „câine de pază al democrației”.
Să aruncăm un ochi asupra presei din timpurile „începuturilor” Republicii Moldova. În timpul anilor 1990-1994 (în speță anii 90 – 92) presa a renăscut, presa a devenit vie. Mulți jurnaliști își amintesc de acea perioadă cu efervescență și cu zâmbetul pe buze. După anul 1994 a apărut cenzura, subordonarea, influența și controlul masiv asupra presei încet încet a început să fie reinstaurat. S-au adus multe daune presei s-au creat foarte multe premize pentru situația destul de critică de astăzi. După 1994, spre regret, nu a mai fost posibilă asamblarea presei pe baze democratice. Media autohtonă a simțit un declin foarte puternic în anii 1995-1996 mai ales când a început procesul de „împărțire” a presei: în presă de partid și cea guvernamentală. Din 2001, când au venit PCRM la putere, iar mai ales după alegerile locale din 2003 s-au început masiv repercusiuni împotriva organizațiilor media care erau incomode puterii și se dorea cu orice preț dispariția lor. Astăzi putem destul de încrezut să vorbim despre o criză în mass-media autohtonă, criză pe care o pot numi normală sau normalizată. Dați-mi voie să mă explic.
Mass-media asigură o formă de comunicare între guvernare și populație. De asemenea dacă guvernarea dorește se poate lansa prin intermediul media un curent de opinie ce poate fi promovat și care poate duce la multe scimbări sociale. Nu întâmplător mass-media a fost numită „a patra putere în stat”. Un lucru destul de important e faptul ca instituțiile media să se bucure de independență editorială și de autonomie instituțională, lucru care la noi nu tot timpul are loc. Dacă un oarecare guvern dorește să fie transparent atunci e foarte important colaborarea acestuia cu presa – despre ce colaborare putem actualmente vorbi dacă instituțiile media independete de top nu sunt acreditate la Preşedenţie! Astfel publicul trebuie să ştie modul de organizare al instituţiilor de presă precum şi cine are cea mai mare influenţă asupra respectivei instituţii. În cazul statului nostru e destul de simplu de stabilit cine are inflluenţă asupra respectivei instituţii doar prin simplul fapt de supraveghere. Priviţi atent fiece instituţie media şi observaţi cum este promovat un anumit lider politic sau administraţie publică! (cazurile Eu-Tv, Flux, Compania Publică Teleradio Moldova sunt destul de grăitoare ).
Spre regret, în Republica Moldova toate forțele politice care au ajuns la guvernare au folosit bucuroși pârghiile mass-media pentru a-și promova propriul punct de vedere, încălcând drastic libertatea presei iar atunci când au pierdut puterea s-au arătat nemulțumiți că vocea lor nu mai este auzită, că nu au acces la presă, moment în care realizau faptul că au nevoie de o presă liberă într-un stat ce se vrea democratic! Dar, cum se spune: „Ți-ai trăit traiul și ți-ai mâncat mălaiul” – acele forțe politice ar fi trebuit să asigure libertatea presei atunci când aveau puterea în mâini, sunt situații în viață când e prea târziu…
Dragoș CONDREA
Scrie un comentariu
Niciun comentariu până acum.
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
